“Am devenit psiholog din nevoia de a mă înțelege, simțeam că sunt prea multe neasezate în mine. Stări de tot felul, contradicțîi, dificultăți în relațiile interpersonale. Am simțit nevoia de o minimă coerență, să pricep cum s-au format, de unde mi se trag, care sunt zonele mele sensibile. Astăzi, îi datorez multe psihologiei, am devenit un tată, un soț, un om mai bun chiar decât mi-am imaginat.”

Vicențiu este Psiholog clinicean, Psihoterapeut, Profiler. Are o experiență de peste 20 de ani, cu rezultate remarcabile în domeniu.

Când nu își dedică timpul oamenilor, Vicențiu caută să își cumpere timpul lui – așa cum îi place să spună. ”Caut cu intensitate să mă țin de un program bun pentru mine: sport în ficare zi, apoi lectură și un pic de scris, cu o muzică bună în fundal. Acesta e timp pentru mine și e una dintre cele mai bune perioade ale zilei, în care mă conectez cu mine, mă liniștesc.” Serile și le petrece în familie.

Cea mai mare provocare a sa ca psiholog este…

”Există fantasma aceasta, dacă vii la psiholog el îți rezolvă multe din probleme. Când, de fapt, lucrul îl facem împreună, în echipă. Da, psihologul are o pregătire, o experiență de viață sau de cabinet, dar conținuturile interioare ale clientului (cognitive și emoționale) sunt foarte personale, el le-a interpretat și le-a simțit într-un anume fel. Psihologul trebuie să încerce să ajungă împreună cu clientul la rădăcina asocierilor, la ce semnifică pentru el acele conținuturi. Marea provocare pentru mine e să merg cu clientul pe o analiză mai profundă, pe lanțul asocierilor sale, dar de multe ori clientul se apăra, fuge, evită. Și trebuie să-i respect timpul, să revenim, să mai încercăm. Cu cei care au o mare dificultate de a se autoanaliza lucrurile merg ceva mai greu. Câteodată aici simt că e o provocare pentru mine.”